samedi 9 mai 2009

Aeroport









Cand eram copil si auzeam "trebuie sa asteptam pe X la aeroport" , pentru mine ziua aceea era o sarbatoare, iar X un erou.
Pentru ca in epoca aceea noi nu aveam dreptul sa calatorim cu avionul decat pe cursele interne. Otopeniul devenea astfel un paradis in care putini aveau acces.In care era un lume intreaga , magica si inchisa pentru noi.
Pastrez si acum o stare de euforie in aeroprt . Dupa ce las bagajul si merg spre poarta de imbarcare , ma simt libera, am chef de cumparaturi , de mancat ceva bun, si ... de facut fotografii.


2 commentaires:

Dungha a dit…

frumos lucrat!

Paul Radu Mircescu a dit…

ha,ha! e bine ca ati inceput sa scrieti povesti! ma bucura chestiunea asta intr-atat incat, iata, folosesc semnele exclamarii!
altfel, bune foto - ma mir ca v-au dat voie sa le faceti. o seara cum va doriti.